Thursday, 21 August 2014

Pentru cei ce se indoiesc de cinstirea sfintelor icoane si pentru cei ce le hulesc - Sf. Ioan Damaschin

De vreme ce unii ne urăsc pe noi, pentru că ne închinăm si cinstim chipul Mântuitorului nostru si al împărătesei Maicii lui Dumnezeu, si, încă si ale altor Sfinti, robi ai lui Hristos, să audă acestia că la început, Dumnezeu a făcut pe om după chipul si asemănarea Sa. Căci, pentru ce ne cinstim unii pe altii, numai pentru că suntem ziditi după chipul lui Dumnezeu? Că, precum grăieste de Dumnezeu purtătorul si cel dintre Sfinti marele Vasile: „Cinstirea chipului de pe icoană merge la chipul Sfântului din cer, după a cărui asemănare s-a întocmit icoana”. Aceasta a fost si pricina că oamenii, din timpul lui Moise se închinau cortului celui sfânt, care avea închipuite pe el zugrăveli ceresti si, mai ales, asemănări din toată făptura, înconjurându-l. Pentru că a zis Dumnezeul lui Moise: „Vezi, să faci toate după chipul cel arătat tie, în munte”. Iar heruvimii, cei ce umbreau altarul, oare, nu erau lucru de mâini omenesti? Si templul cel preaslăvit din lerusalim, oare, n-a fost zidit cu mestesug de mâini omenesti? Deci, Sfânta Scriptură osândeste pe cei ce se închină la chipuri cioplite si care jertfesc dracilor. Pentru că si păgânii si iudeii jertfeau; dar păgânii aduceau jertfe dracilor, iudeii, lui Dumnezeu. Drept aceea, jertfele cele păgânesti erau lepădate si blestemate, iar jertfa iudeilor era binecuvântată si primită de Dumnezeu. Astfel, a adus si Noe jertfă si a plăcut lui Dumnezeu, cu miros de bună mireasmă, pentru că era adusă Lui, din inimă curată si de bună voie. Iar ciopliturile păgânesti, de vreme ce erau idoli drăcesti, sunt oprite si blestemate, ca fiind spurcate si lui Dumnezeu urâte. Pe lângă aceasta, cine poate să zugrăvească fata lui Dumnezeu, Celui nevăzut, fără de trup, necuprins, nici închipuit? Este, deci, cea mai de pe urmă si fără de Dumnezeu nebunie, să închipuiască cineva Dumnezeirea, precum se află Ea însăsi. Pentru aceasta în Testamentul Vechi, nu se învată cinstirea icoanelor. Iar, după aceea, când milostivul Dumnezeu a orânduit, cu îndurările Sale, a noastră mântuire, sa făcut om cu adevărat si nu S-a arătat numai cu închipuire omenească, precum S-a arătat lui Avraam, oarecând, si Proorocilor, ci, după fiintă si cu adevărat, om s-a făcut, înstrăinându-Se, pe pământ, a petrecut cu oamenii, a făcut minuni, a pătimit, pe cruce S-a răstignit si îngropat fiind, a treia zi a înviat si la ceruri S-a înăltat. Atunci, toate acestea s-au făcut cu adevărat si au fost văzute de oameni. Dar, noi, nefiind într-acele vremi si acestea nevăzându-le, ele au fost scrise, spre învătătura noastră si aducerea aminte, ca, pe cele ce nu le-am văzut, auzindu-le si crezând, să câstigăm dumnezeiasca fericire. Dar, de vreme ce nu tuturor s-a dat stiinta Scripturilor, nici silinta la citirea cărtilor, Sfintii Părinti, cu un glas, au judecat, ca pentru o mai grabnică aducere aminte, acestea să fie închipuite pe icoane, ca niste semne preaslăvite si de biruintă purtătoare. Pentru că, adeseori, dintr-a noastră nepurtare de grijă, mintea uită pătimirea Domnului, dar, privind spre închipuirea răstignirii lui Hristos, îndată ne aducem aminte de mântuitoarele Lui patimi, si, căzând, ne închinăm nu zugrăvelii, ci Aceluia, a Cărui închipuire este. nu material din care este făcută cartea Evangheliei o cinstim, ci Cuvântul lui Dumnezeu, scris într-însa. De asemenea, nici lemnului din care e făcută crucea, ci răstignirii lui Hristos, celei amintite prin cruce, ne închinăm, căci astfel, ce ar fi însemnat crucea, de n-ar fi închipuit prin ea răstignirea lui Hristos? Acelasi lucru se cuvine a-l sti si despre icoana Preasfântei Născătoare de Dumnezeu, pentru că cinstea aceea, pe care o aducem Maicii lui Dumnezeu, merge spre Cel ce S-a întrupat dintr-însa. Asemenea, si vitejestile nevointe, cele închipuite pe icoane, ale Sfintilor plăcuti lui Dumnezeu, ne desteaptă pe noi la bărbătie duhovnicească, la rîvnă si la urmarea faptelor lor celor bune, spre slava lui Dumnezeu. Că, precum am zis, cinstirea, în icoanele lor, a celor alesi, este mărturia osârdiei noastre, înaintea Domnului tuturor. Si cinstirea aceasta merge, cu adevărat, la chipul cel dintâi. Este drept, că această predanie a icoanelor nu este pusă în Sfânta Scriptură, precum nici închinarea spre răsărit, cinstirea Crucii si multe altele asemenea. Se află scris, însă, în istorie că Avgar, domnul Edesei, a trimis pe zugravul său, ca să zugrăvească pentru sine chipul Domnului. Dar acela, din pricina luminării minunate ce iesea din fata lui Hristos, n-a putut să împlinească ceea ce i se poruncise. Atunci, însusi Domnul a întipărit pe mahramă chipul Lui cel dumnezeiesc si de viată făcător, închipuind în acest fel asemănarea Sa, si a trimis-o lui Avgar, împlinindu-i dorinta. Iar că Sfintii Apostoli ne-au dat nouă multe rânduieli în afară de Scriptură, aceasta, Pavel, Apostolul neamurilor, o mărturiseste astfel: „Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati învătat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră” (II Tes. 2, 15). Si iarăsi: „Fratilor, vă laud că în toate vă aduceti aminte de mine si tineti predaniile, precurn vi le-am dat” (I Cor. 11, 2).

No comments:

Post a Comment